4 iunie – Ziua Naţională a Alergătorilor. E adevărat, la ei, nu la noi. Dar după o listă lungă de sărbători importate şi cauze care mai de care mai hip, este un motiv numai bun de a ne uita la cei pentru care alergatul este deja o religie şi de a-i scoate în faţă în postura de icon-uri de la care să urmezi exemplul.

Pentru Conversion numărul alergătorilor este foarte mare raportat la toată echipa şi asta datorită faptului că în timp au tot trecut adepţi în tabara acestui fenomen. Iată mai jos crezul fiecăruia, driverul care îi împinge să ardă pas dupa pas, kilometru după kilometru.

Care poveste simţi că te face să prinzi curaj să încalţi pantofii sport şi să-i dai jăratic?

Eugen:

Recent am alergat primul meu semimaraton (21 Km în 2 ore şi 8 minute). Cu toate că părea greu, am reuşit să-l finalizez prin mult efort şi determinare, folosind o strategie simplă: pui un picior în faţa celuilalt până treci de linia de sosire. În timp ce picioarele mele îşi făceau treaba, în mintea mea se ducea altă luptă – între dorinţa de a continua şi cea de a abandona. Abia atunci mi-am dat seama cu adevarat ce beneficii aduce alergatul, atât pentru corp cât şi pentru minte.

De ce alerg? Alerg pentru că vreau un corp sănătos şi o acuitate mentală de excepţie. Alerg pentru că vreau energie constantă şi un aer de „feel-good”. Alerg pentru că pot şi vreau să îmi depăşesc limitele. Cine începe acum să alerge, ia una dintre cele mai bune decizii din viaţă. Asta cred eu despre decizia pe care am luat-o acum un an, când alergam cu greu chiar şi 500 metri. Let’s RUN!

 

Raluca:

Am început să alerg pentru că voiam să îmi îmbunătăţesc condiţia fizică şi pentru că am găsit provocarea potrivită pentru mine. Avusesem 2 tentative de a face jogging cu câteva luni în urmă şi fuseseră un mare eşec. Pe atunci lipsea provocarea care să mă motiveze. De data asta, la începutul lunii martie am aflat de un mic cros, de 3 km la care am simţit că aş putea participa şi am hotărât pe loc să mă înscriu. Voiam doar să o fac (cum îndeamnă şi sloganul de la marca aceea cunoscută de încălţăminte sport ;)), să duc la capăt crosul fără să îmi pese de timpul scos.

Spre surprinderea mea am şi reusit, deşi la primul antrenament mi s-a tăiat respiraţia după 400 de m de alergat. Apoi au urmat încă 2 etape a câte 3 km, una de 5,27 km şi ultima la care am participat de 6 km. Şi nu a fost greu deloc – cu vreo 2 antrenamente pe săptămână, adică circa 90 de minute pe săptămână dedicate activităţii, am simţit de fiecare dată că aş putea să alerg mai mult şi cred că oricine ar putea să facă la fel. Trebuie doar să te împingi singur de la spate, să ieşi la alergat chiar şi atunci când e vremea mohorată, s-a făcut târziu sau nu e chef.

Satisfacţia de a descoperi că îţi depăşeşti constant propriile limite e formidabilă!

 

Roxana:

Sportul este cea mai frumoasă şi sănătoasă dependenţă pe care o putem căpăta în viaţă.
Îmi place foarte mult să merg pe jos, îmi plac activităţile în aer liber, iar din dorinţa şi necesitatea de a face sport, alergatul a ajuns natural primul pe lista mea de preferinţe.

Este un fenomen care are foarte multe beneficii, însă pentru mine cel mai important beneficiu este acel sentiment pe care mi-l oferă a doua zi: mă simt mai bine în pielea mea.

 

Raluca-Bianca:

“If you are a runner, it doesn’t matter how far or how fast. It doesn’t matter if today is your first day or if you’ve been running for twenty years. There is no test to pass, no license to earn, no membership card to get. You just run.” – John Bingham

Nu aş putea să vorbesc despre alergare cu experienţa sau din perspectiva unui alergător profesionist pentru că nu alerg de multa vreme, nici măcar nu o fac sistematic sau în mod constant; pur şi simplu încerc să ies din zona mea de confort din cand în cand şi atunci alerg. Poate fi simplu pentru unii, foarte dificil pentru alţii, pentru mine ştiu cu siguranţa că e provocator. Provocator până mă conving să încep, extenuant în timpul şi încărcat de adrenalină şi endorfină imediat după.

 

Alex:

Cu sportul faza`i tare
Convertim şi din mişcare,
Usain Bolt e copil
Pot să jur că`s mai agil,

Kilometrii trec uşor
Când te simţi câştigător,
Şi acum chiar fără glumă
Sunt mai rapid decât o pumă

 

Elena:

“Trage de tine, nu de timp.”

Alergarea este cel mai important moment al zilei pentru că atunci mă simt liberă, este ca o miniexcursie în care reuşesc să călătoresc oriunde pe muzica mea favorită, să accelerez când ştiu că pot mai mult şi să încetinesc când am nevoie de relaxare. Fiecare cursă este o luptă cu mine în care încerc să ies învingătoare. Limitele ni le impunem singuri şi ele există doar în mintea noastră.

Ce mă motivează atunci când încep o cursă este că la final mă voi simţi mândră de mine şi de corpul meu, care îmi va dovedi încă o dată faptul că sunt mai puternică decât o credeam iniţial. Mi se întamplă să îmi propun să alerg 6 km, după primii 3 să îmi spun că sunt prea obosită să continui, dar să reuşesc să fac o cursă de 14 km, iar la final să  fiu suficient de în formă pentru o ieşire cu prietenii. Când începi să alergi, găseşti mereu scuze: nu ţi-ai pus şosetele de campion, playerul are bateria la jumătate, este prea multă lume în parc sau prea cald afară.

Dacă este important găseşti o soluţie, dacă nu este important găseşti o scuză – acesta este motto-ul care îmi permite să îmi pregătesc de seara încălţămintea de alergare şi să îmi eliberez agenda pentru o porţie de endorfină. Uitasem să vă spun că alergatul, ca oricare sport, îţi alimentează corpul cu celule de fericire şi te face euforic. În afară de aceasta, faptul că alerg mă ajută să ma eliberez de gândurile pesimiste, să îmi menţin sănătatea şi să mă cunosc mai bine.

Conversion Marketing