Povesti si amintiri, episodul 2

Astazi va fac cunostinta cu Alexandra si Mihai, mai exact Alex si Mishu.

Daca veniti la noi la birou si intrebati de Mihai e posibil sa aveti o surpriza: ne trebuie ceva timp sa ne dezmeticim si sa ne dam seama pe cine cautati. Mishu e… Mishu: stim sigur ca ne scoate din orice incurcatura, ca e dispus mereu sa se „conecteze” la ideile noastre (desi uneori nici noi nu le intelegem bine) si ca primeste cele mai multe imbratisari de la colegi pentru ca el e cel care imparte cadourile sarbatoritilor in fiecare luna. Nu s-a facut preot, cum voia mama lui. „Slava, Domnului”, pot spune, ca altfel nu stiu ce ne faceam fara el aici, la Creatie. Vedeti mai jos ce mi-a povestit:

Fascinatia pentru uniforme tot timpul m-a impins sa cred ca ma voi face “militian”. Poate si statutul cazon si aerul misterios si de temut m-au influentat, plus eterna discutie “cine e mai tare dintre oameni” si “unchiul meu e colonel, ba al meu e general”. Mama ar fi vrut sa ma fac preot. Tot cu creatia are legatura, dar din alta perspectiva.

In final cred ca am ajuns un fel de politist al bunului gust si adept al religiilor create in jurul brandurilor. Din punctul asta de vedere ma incadrez la cultul Apple, Ducati, Burton, Osiris.
Nu intamplator m-am razbunat pe porcul ce mi-a mancat acum 30 de ani jucaria preferata –mocofitul – un motociclist din plastic. Deci, daca vrei sa ma corupi la un dineu dupa rupt muntii in doua cu motorul, comanda-mi o portie de coaste uitate la marinat. Si vorbim.

Mai stii despre “snoave”? Iti spun una cu popi, astea sunt cele mai tari. E si o poveste de customer experience. Mergea alaiul spre un happening si, cand sa treaca peste rau, se pravaleste popa peste pod. Toata lumea “Da mana, Parinte!”, dar omul s-a dus pe rau la vale. Morala: ar fi trebuit sa spuna “Ia si apuca mana, Parinte!”
Hai c-a venit comanda, va pup!

mishu pe mobra

Alex nu mi-a trimis poza, dar pot sa o descriu eu pentru voi in cateva cuvinte: vesela, vorbareata, atenta la cei din jur, mereu cu pantofi colorati. Pe birou are cateva fotografii cu persoane dragi si o pereche de casti mov care o inspira uneori sa ne cante.
Am intrebat-o la ce meserie visa cand era mica, ce poveste asculta cu placere si care era jucaria ei preferata. De la medic la Digital Service Manager pare ca a fost doar un pas.

Voiam sa ma fac medic, am vrut asta pana in clasa a 8a, cand m-am razgandit. 🙂 De la medic am ajuns la jurnalist si apoi m-am gandit ca mi-ar placea cel mai mult sa pot lucra cu oamenii. Cred ca, pana la urma, de la medic la ce fac acum nu e distanta atat de mare, pentru ca tot “repar” ceva, de la umplut exceluri cu date, la campanii si tot asa. Important e sa aduci alinare, oricum ar fi ea. 🙂
Nu am avut niciodata o jucarie preferata, pot doar sa spun ca partenera preferata la orice era sora mea, chiar daca la inceput pentru ea era o corvoada, eu fiind mai mica.

Legat de povestea preferata, e simplu, “Fram, ursul polar”, din mai multe motive, unul fiind ca a fost singurul meu 4 din viata (si in clasa a 4a). Am citit in vacanta cu sora, matusa si verisorul meu si, vrand sa spun o poveste la culcare, am inceput sa o povestesc. Doar ca… ajunsesem cu cititul doar pana in momentul in care Fram se despartea de stapana lui preferata, pe un vapor. Atunci am zis apoteotic: “si gata, eu pana aici am citit”. Iti dai seama ca matusa si sora mea s-au amuzat teribil, iar verisorului meu nu ii venea sa creada ca nu ii spun toata povestea.

Grafica articol: Claus

The following two tabs change content below.
Pune la cale proiecte frumoase și găsește inspirația în ciocolată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *