Oaspeți în Bacău, alături de UNICEF și Smiley

„Îmi place să surprind emoție în portretele pe care le fac”

La 6.30 dimineața Bucureștiul este liniștit. Puține mașini, puține claxoane, doar un mic deranj de frunze galbene și vânt. Friguroasă se arăta ziua în care ne-am îndreptat spre sediul UNICEF în România, locul de întâlnire pentru plecarea spre Bacău – unde urma să cunoaștem, în sfârșit, copiii și familiile despre care scriem în fiecare zi pe rețelele de socializare. Destinația – Buhuși, una dintre cele 45 de comunități în care UNICEF în România testează un proiect pilot numit „Pachetul Minim de Servicii Sociale” (ajutând copiii vulnerabile și familiile lor), cu gândul că, în viitorul apropiat, acesta va putea fi extins la nivel național. De când cunoaștem echipa UNICEF în România putem spune că facem parte dintr-o familie cu suflet atât de mare încât toți copiii din această lume și părinții și bunicii au locul lor acolo.

Drumul a fost destul de lung, dar am avut timp să îl cunoaștem pe Christian, unul dintre fotografii foarte talentați cu care UNICEF colaborează, un om pasionat, gata oricând să își ia rucsacul și să descopere lumea. Intrați cu încredere pe pagina de Facebook UNICEF România și acolo o să descoperiți fotografiile pline de emoție pe care le-am selectat după călătoria în Bacău.

„Nu credeam că o să vă întâlnesc, domnu’ Smiley”

Trebuie să recunosc, nu auzisem de orașul Buhuși din Bacău până nu am aflat că acolo mergem. Pe hartă, de la București la Buhuși drumul pare lung. Copiii din cele două clase pe care le-am vizitat ne așteptau cuminți în bănci, dar foarte entuziasmați de faptul că o să-l cunoască pe Smiley, unul dintre ambasadorii UNICEF în România care a fost alături de noi în călătorie. Emoția a fost la fel de mare și din partea lui, mai ales că a trebuit să se așeze din nou în bancă și să răspundă întrebărilor atât de sincere din partea copiilor. „Domnu’ Smiley, eu sunt fanul dumneavoastră și vreau să mă fac tot cântăreț”, i-a spus un băiețel mai curajos.

 

„Eu mă bucur zi de zi / De-al meu soț și de copii”

Doar când ajungi în comunitățile din Bacău, în casele oamenilor de acolo, îți dai seama cu adevărat că adolescenți și copiii  din mediile defavorizate merită mai multă atenție din partea noastră. Mesajele pe care le formulăm și pe care le trasmitem trebuie să aibă suflet, în primul rând, ca să ajungă apoi în inimile oamenilor. Drumul la Bacău ne-a făcut să înțelegem mai bine cum să transmitem mesajul UNICEF mai departe către oamenii care, probabil, până acum nu au auzit de orașe precum Buhuși.

Deși a făcut doar 4 clase, Irina Nichifor a scris o poezie despre viața ei care se termină așa: „Căci am fată și băiat și sufletul mi-e împăcat, / Pentru ei mă zbat mereu, să îi pot feri de greu.” Ne-a invitat în cămăruța mică în care stă cu soțul și copiii. Ca și la alte familii din Bacău, dorința parinților de a-și încuraja copiii să meargă la școală trece peste greutățile de zi cu zi. Nu e singura familie pe care am vizitat-o, dar e cea pe care o purtăm în suflet pentru că ne-a demonstrat că demersurile UNICEF schimbă vieți, iar efortul zilnic al Mesagerilor UNICEF, pe care sigur i-ați remarcat în locurile aglomerate din București, dă roade.

De acum, ștafeta este la noi. Trebuie să pasăm mesajul UNICEF și al copiilor mai departe către voi. Așadar… ne auziți?

The following two tabs change content below.
Pune la cale proiecte frumoase și găsește inspirația în ciocolată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *